Legenda nucului
Cand Irod, stapanul cel crancen al Ierusalimului, porunci sa fie ucisi toti copiii de la doi ani in jos (fiindu-i teama ca Mesia va deveni candva regele iudeilor), ingerul pazitor al lui Iisus se arata lui Iosif si Mariei, spunandu-le:
-Plecati imediat in Egipt. Irod o sa va omoare pruncul.
Imediat, Sfanta familie porni spre Tara Egiptului. In drumul ei istovitor, poposi intr-o seara sub coroana rotunda a unui arbore batran. Deodata aparura calaretii. -Am vazut o femeie cu un prunc in brate ! -Si eu am vazut !S-o gasim si sa-i omoram copilul, cum e ordinul lui Irod.
Sfanta Fecioara inmarmuri, strangandu-l in brate. Singura scapare era spre cer: -Scapa-ma, Doamne, de napasta!
Intr-o clipa ramurele stufoase ale nucului se aplecara la pamant, ca un gard viu, cu frunze dese, dupa care nu se vedea nimic. Asa ca soldatii, negasindu-i pe fugari, au dat bici cailor, plecand mai departe. Multumita ca-si salvase din nou pruncul de la moarte, Maica Domnului mangaie crengile nucului si grai astfel : -Fii in veci binecuvantat, nucule !
De-acum nici un copac din lume sa nu lase umbra mai deasa ca a ta. Se spune ca, de la acea intamplare, oamenii afla sub coroana deasa a nucului cea mai racoroasa umbra dintre toti pomii lasati de Dumnezeu pe pamant.
Comentarii(1)
