Legenda Florii soarelui
Cica Stefan cel Mare avea o fata frumoasa, dar muta din nascare.
Din aceasta pricina Domnitorul era amarat peste masura. Vracii si doctorii de-atunci n-au lecuit domnita de mutenie.
La urma, vine o batrana garbovita la voievod si spune:
- Maria Ta, fata domniei tale poate sa prinda grai.
- Cum?
- Cheama-l pe Soare la cetate si cinsteste-l cum se cuvine.
Dupa ospat, trimite domnita sa-i cerseasca o sarutare si, o sa scape de mutenie, norocoasa copila. Voievodul Stefan s-a inveselit si a facut pregatiri, precum a zis batrana prezicatoare. Numai ca, pe capul domnitorului, era un blestem. Piaza-Rea, afland gandurile stapanitorului, alerga la Luna-Rasare, adica la Doamna-Noptilor, si-i sopteste ca Soarele e necredincios.
- Luna-Rasare, zice viclean Piaza-Rea, pana acum l-ai avut de barbat pe Soare, fat-frumosul domniei tale cu petale de lumina, insa l-ai prapadit, stapana a noptii. Te lasa de tot. Soare se insoara cu fata muta a lui Stefan, stapanul tarii. Uite, chiar deseara se-ncinge nunta. Auzind una ca asta, Luna e gata sa turbeze de gelozie.
- Pe mine sa ma paraseasca Soare ? scrasneste si fulgera Doamna-Noptilor. Nu se poate. Am sa nimicesc fata voievodului Stefan. Incepe nunta la castelul de piatra. Soare, fat-frumosul cu plete de lumina, ospateaza cu voda si curtenii.
- Vine mireasa! se aude un crainic. Si iat-o pe domnita cea frumoasa si muta intrand in sala, printre sunete de buciume. Incarcata de aur, impodobita ca o primavara calda. Mireasa ingenuncheaza la picioarele lui Soare. Ii cere o gura de mantuire. Vazand sarutul mirilor, Luna innebuneste de-a binelea si se arunca din inalt, prin geamul castelului. Cade ca o ploaie de blestem peste faptura Domnitei si, pe data, ii topeste chipul, prefacandu-l in floare galbena. Nuntasii raman ingroziti de fapta nedreapta a Lunii. Batranul voievod e naucit de intamplare. Mesenii bocesc. Intaratat, Soarele o prinde pe luna de pletele razelor si-o arunca prin fereastra, departe, in creierul norilor.
In locul Domnitei e, acum, o floare inalta, cat statul omului. Soarele o ia in brate si-o duce in gradina, sadind-o in pamant. - Ea e dragostea mea si se va numi Floarea-Soarelui! Tocmai de atunci, floarea-soarelui a ramas cu fata galbena si infiorata de durere.
Indragostita pe veci de Soare, ea isi intoarce mereu fata catre craiul zilei, cersind sarutarea mangaietoare.
Comentarii(0)
