Aici gasesti provocari ce cresc odata cu tine! Jocuri, povesti, poezii, poze haioase, glume, printabile, bancuri si video-uri de râs.
 

Poveşti din Rusia

Filipok, de L. N. Tolstoi

povesti_Filipok_

Era odată un băieţel pe care îl chema Filipok. Într-o zi văzu copiii îndreptându-se spre şcoală. Filip îşi luă căciula şi vru să se ducă şi el cu ei. Dar maică-sa îl întrebă:

- Încotro te duci, Filipok?

- La şcoală.

- Eşti mic şi nu poţi să te duci! Şi mama îl opri acasă.

Toţi copiii erau duşi la şcoală. Tata a plecat încă de dimineaţă la pădure, iar mama s-a dus să lucreze cu ziua. Au rămas acasă numai Filipok şi bunica sus pe cuptor. Lui Filip i s-a urât să stea singur. Şi când bunica a adormit, el s-a apucat să-şi caute căciula. Pe-a lui n-a găsit-o şi a luat una veche de-a lui taică-său; pe urmă a plecat la şcoală. Şcoala era la capătul celalalt al satului, lângă biserică. Cât a mers Filipok pe uliţa lui, câinii i-au dat pace, îl cunoşteau. Dar cum a ajuns prin dreptul curţilor străine, a sărit Jucika şi a început sa latre; dupa Jucika a sarit si Volciok, un caine mare de tot. Filipok a luat-o la fugă, câinii dupa el. Filipok a încaput să ţipe, s-a impiedicat şi a căzut. Dintr-o curte a ieşit un mujic, a alungat câinii şi s-a răstit la copil:

- Încotro alergi aşa singur, neastâmpăratule?

Filipok n-a răspuns nimic; şi-a sumes poalele hainei şi a început să fugă din răsputeri. A ajuns lângă şcoală. În cerdac nu era nimeni, dar dinăuntru răzbea larma copiilor. Pe Filipok l-a cuprins frica: “Dacă învătătorul mă alungă?”. Se tot gândeşte ce să facă. Să se întoarcă, vor sări câinii iar la el; să intre în şcoală, îi e frică de învăţător. Tocmai atunci trece pe lângă şcoală o femeie cu doniţa în mână şi-l întreabă:

- Tu de ce stai aici, când toţi învaţă?

Filipok n-a mai avut ce face şi a intrat. În pridvor şi-a scos căciula şi a deschis uşa . Şcoala era plină de copii. Fiecare spunea ceva cu glas tare, iar învăţătorul, care purta un fular roşu la gât, se plimba prin mijlocul lor.

- Tu ce vrei? l-a întrebat el pe Filipok.

Filipok şi-a strâns cu putere căciula la piept şi nu a răspuns nimic.

- Cine eşti?

Filipok tăcea mai departe.

- Nu cumva eşti mut?

Filipok s-a speriat aşa de tare, că n-a mai putut scoate o vorbă.

- Ei, dacă nu vrei să vorbeşti, pleacă acasă.

Tare ar fi vrut Filipok să răspundă, dar spaima îi încleştase gura. S-a uitat la învăţător şi a început să plângă. Atunci învăţătorului i s-a făcut milă de el. L-a mângâiat pe cap şi a întrebat pe copii cine-i baieţelul acela.

- E Filipok, fratele lui Koştiuska. De mult vrea să meargă la şcoală, dar mama lui nu-l lasă, şi atunci a venit la şcoală pe furiş.

- Hai, aşază-te în bancă lângă fratele tău; şi am s-o rog pe maică-ta să te lase la şcoală.

Apoi, învăţătorul a început să-i arate literele, dar Filipok le ştia de mai înainte, ba putea să şi citească puţin.

- Ia să te văd cum îţi silabiseşti numele?

Şi Filip începu:

- Pfe-i-pfi, le-i-li, pe-oc-poc.

Copiii râseră.

- Bravo!a spus învăţatorul. Cine te-a învăţat să citeşti?

Filip a prins curaj şi a răspuns:

- Kostiuska. Eu sunt deştept şi dintr-o dată am priceput tot! Sunt grozav de deştept!

Învăţătorul l-a întrerupt şi a spus:

- Nu te grăbi cu lauda; mai întâi învaţă.

De atunci Filipok a început să meargă şi el cu copiii la şcoală.

Voteaza

(16 voturi)

Comentarii(0)



Scris de
adventurekids
Data
15 iul. 2010
Vizionari
9493
★★★
16 voturi
Reclama 1 zona editabila
Reclama2_Detaliu_Articole