Aici gasesti provocari ce cresc odata cu tine! Jocuri, povesti, poezii, poze haioase, glume, printabile, bancuri si video-uri de râs.
 

Poveşti din Anglia

Stratul de lalele

basm englezesc cu lalele


Traia odata in partea de apus a tarii o batrana care avea o gradina tare frumoasa de legume si flori. Ingrijea de straturile de salata si de alte verdeturi, dar iubind mult florile, crestea trandafiri si garoafe. Toate plantele ii placeau batranei si pe toate le ingrijea cu toata atentia.

Dar fala gradinii sale era un strat cu lalele, pe care le sapa, le plivea de buruieni si le uda seara, pe racoare, cu cea mai mare grija si dragoste. Trecatorii se opreau sa admire gingasele corole ale acestor flori. Erau toate culorile : roz, rosii, purpurii, albe si albe cu dungi sau pete de alte culori. Aveau lujerii lungi si florile mari, care isi aveau capusoarele deasupra frunzelor, leganandu-se in adierea molcoma a vantului de seara.

Se spune ca in acele vremuri de demult, niste zane mici si jucause isi facusera obiceiul sa zburde pe un camp inmiresmat de flori, nu departe de gradina batranei noastre. Acest loc avea si copaci. Si ele, zanele, au ales ales acest loc pentru ca nu era umblat si aici se puteau juca de-a baba oarba printre copaci, puteau sa danseze in voie in noptile cu luna plina, puteau canta in voie, in sfarsit, in acest loc se simteau ca la ele acasa. Un singur lucru le necajea pe aceste zane. In noptile calde, cand luna stralucea cu putere, copiii lor nu puteau adormi si ele, zanele, trebuia sa stea langa patucurile lor, sa le cante pana adormeau. Pierdeau astfel ce le era mai drag : dansul printre copaci si cantecul lor in cor. Si tot cautand ele vreo iesire din aceasta incurcatura, una din zane a dat peste stratul de lalele al batranei. Si cu toate ca batrana era pe afara, strangand niste rufe de pe franghie, n-o vazu pe zana cu pruncul in brate. Fireste, zanele nu pot fi vazute de ochi de muritor. Asa ca zana si-a asezat pruncul in floarea unei lalele galbene. Apoi s-a inaltat in zbor deasupra lalelei galbene, s-a rotit de vreo cateva ori in jurul ei si i-a cantat pruncului un cantecel de leagan. Va imaginati ca pruncul de zana a adormit bustean. Dupa ce s-a asigurat ca bebelusul doarme dus si ca somnul lui este in siguranta, zana-mama s-a dus si s-a schimbat intr-o rochie de puf de scaiete si de funigei si s-a prezentat prima la bal. Alte zane insa au fost mai putin norocoase, caci noaptea fiind foarte calda, pruncii lor n-au putut adormi decat foarte tarziu, aproape de sfarsitul balului.

A doua noapte, toate zanele-mame si-au dus pruncusorii la stratul de lalele. Ele si-au ales fiecare cate o lalea, dupa culoarea preferata si si-au culcat bebelusii in ele. Acestia au adormit imediat, leganati de zefirul noptii de vara si de sutele de cantece de leagan fredonate de zanele-mame. Si de atunci, lalelele au crescut parca mai mari, mai drepte, iar culorile lor erau parca mai vii. Ba mai mult, zanele le dadura lalelelor un parfum fin, cu care pana atunci nu se prea puteau lauda.

Unii sateni cu auzul fin, trecand pa langa gradina batranei, sustineau ca aud un cantec, ceva ca un zumzet gingas si armonios : cantecul de leagan al zanelor. Batrana era pur si simplu uimita de gingasia florilor de lalea, si nu-si putea da seama care sa fie cauza. Pentru nimic in lume n-ar fi rupt vreuna si le lasa sa-si urmeze cursul vietii lor. Lalelele cresteau, se ofileau, isi pierdeau petalele si mureau. Asa trecura ani in sir si pana la urma batrana se convinse ca stratul ei de lalele era protejat de un grup de zane. Prea vorbea lumea din sat despre ele. Si intr- zi friguroasa de iarna batrana a murit. Bruma de lucruri ce avusese s-a vandut si casuta a intrat pe mana unui om hansan si care nu iubea florile. In primavara care a urmat, a scos bulbii de lalea din pamant si i-a aruncat. Isi spunea ca pamantul acele poate fi folosit mai cu spor. Si in locul lalelelor a pus… patrunjel. Mania zanelor la aflarea acestui dezastru a fost mare. Caci ele considereau ca stratul de lalele este de drept numai al lor. Acum nu mai aveau unde-si culca pruncii in noptile calde cu luna. Sa stiti ca zanele cele bune devin rautacioase cand vreun om rau se baga in treburile lor. Ele au convocat repede un sfat si au jurat sa se razbune pe acest om rau si hapsan. Asa ca in primavara, din patrunjel nu se alese omul nici macar cu o frunzulita. Se uscase asa, din senin, cu toate ca plouase. A pus pe locul acela ceapa, salata, spanac, morcovi, ridichi, dar degeaba, nu iesea nimic, de parca ar fi fost pamant blestemat. In cele din urma, omul lasa stratul acele in paragina si in curand iarba si buruienile napadira peste tot. Iar zanele a trebuit sa-si caute alta solutie de a-si adormi pruncii neastamparati in noptile calde cu luna. Dar zanele-mame n-au uitat-o pe batrana. Fiind singura pe lume, nimeni nu s-a dus la mormantul ei sa-l ingrijeasca. Numai zanele au facut asta. Ele au mers in noptile cu luna la mormantul ei, l-au curatat de buruieni si au sadit pe el flori frumoase si parfumate. Si au facut asta zanele in fiecare an, ani in sir. Si se mirau satenii, mai ales ca o cunoscusera pe batrana ca fusese singura pe lume. Din toate mormintele, al ei era cel mai ingrijit, intotdeauna fara urma de buruieni pe el, proaspat udat si cu flori frumoase si parfumate pe el. Iar cea care canta cel mai duios noaptea, pe luna plina, la mormantul batranei era chiar zana care, prunc fiind, fusese asezata prima in floarea unei lalele galbene.

Voteaza

(13 voturi)

Comentarii(0)



Scris de
adventurekids
Data
05 mar. 2010
Vizionari
7044
★★★
13 voturi
Reclama 1 zona editabila
Reclama2_Detaliu_Articole