Poezii de iarnă şi Crăciun

Primul fulg

Un fulg moale de zăpadă

Cam firav şi cam speriat,

A căzut astăzi pe stradă.

Cică a aterizat.

Se uita in jur mirat

Pe la pomi şi pe la case,

Nu ştia ce s-a-ntâmplat

Şi unde aterizase.

- Vai de mine! Ce mă fac?

Fraţii nu mă mai găsesc!

În apă o să mă prefac,

Curând o să mă topesc!

- Nu te teme! Zise uşor

Un glas lin dintr-un nor dalb,

Tu eşti primul vestitor

Al anotimpului alb.

După tine vor veni

Fraţi de-ai tăi plecaţi prin lume.

Pământul vor împânzi,

Haină albă îi vor pune.

Şi în strai de sărbătoare

Voi veţi îmbrăca pământul.

Pe câmpuri şi pe ogoare

Iarna-şi va spune cuvântul.

Comentarii(0)