Aici gasesti provocari ce cresc odata cu tine! Jocuri, povesti, poezii, poze haioase, glume, printabile, bancuri si video-uri de râs.
 

Articole pentru părinţi

Activităţi extraşcolare potrivite în loc de televizor

jocuri de echipa, activitati pentru copii, sporturi copii, dansuri copii, instrumente muzicale, muzica si dans, articole pentru parinti, sugestii pentru parinti





Cum îşi petrec copiii noştri timpul după ce se întorc de la grădiniţă sau de la şcoală? Până nu de mult se jucau afară cu prietenii lor; astăzi, de cele mai multe ori stau pironiţi în faţa televizorului sau a calculatorului uitându-se pasivi la orice le arată micul ecran sau jucându-se ore întregi.

 

Oferind copilului posibilitatea de a alege un curs de muzică, limbi străine, pictură, patinaj artistic sau de a se înscrie la un club sportiv, nu-i daţi doar o alternativă pentru petrecerea timpului liber, ci îl ajutaţi să obţină abilităţi şi calităţi care-i vor rămâne pentru tot restul vieţii.

 

Ce pot copiii să facă în loc de a sta la televizor sau în loc de a se juca pe calculator?

  • Să facă parte dintr-un club sportiv ( înot, baschet, fotbal, tenis, karate, majorete, dans sportiv, gimnastică, patinaj);
  • Să facă dansuri (latino, standard);
  • Să facă balet;
  • Să cânte la un instrument muzical (pian, vioară, flaut, etc.);
  • Să cânte (canto, cor);
  • Să picteze;
  • Să scrie sau să compună poezii;
  • Să facă parte dintr-un cerc de creaţie;
  • Să participe la activităţi Fustruck;
  • Să facă limbi străine;
  • Să facă olărit;
  • Să facă bricolaj;
  • Să facă aeromodelism;
  • Să facă teatru;
  • Să aibă un animal;
  • Să gătească;
  • Să aibă ieşiri în cantonamente, excursii, tabere

 

Cum să alegeţi dintre atâtea variante

 

Înaite de a decide ce cursuri alegem, este bine să-i explicăm direct copilului variantele activităţi pe care le-ar putea face, decât să-l punem să încerce lecţiile şi să vedem pe urmă. Să-l ducem la un concert sau la un meci de minibaske, să-l obijnuim să urmărească piesele de teatru, să-l ducem să viziteze atelierul unui ceramist, să-i dăm posibilitatea să vorbească cu alţi copii care practică artele marţiale. Să discutăm cu copilul nostru motivele pentru care se simte mai atras de o activitate şi mai puţin de alta. Să-l ajutăm să cântărească avantajele şi dezavantajele oricărei alegeri: posibilităţile de a se distra, programul săptămânal obligatoriu, exerciţiile ce trebuie făcute, caracterul şi metodele profesorilor, distanţa de casă…După ce activitatea a fost aleasă şi copilul a fost înscris la curs, în afară de situaţiile extreme, nu mai este nimic de discutat, aşa cum nu se discută despre spălatul dinţilor în fiecare seară sau mersul la şcoală în fiecare dimineaţă.

 

 

Cum evaluăm un centru de activităţi (centru de zi, after school, baby parching, centru de vacanţă, etc.)

 

Este important ca odată ce este aleasă actovitatea , copilul să nu se mai răzgândească. De aceea este de datoria noastră să procurăm toate imformaiile posibile asupra centrului respectiv, pentru anu fi chiar noi cei acre vrem să-l schimbăm, nemulţumiţi de alegerea făcută.

 

  • Pentru o primă orientare putem să verificăm dacă ceilalţi părinţi au aceleaşi criterii de apreciere;
  • Să alegem un centru care are recunoaştere oficială;
  • Să vizităm chiar noi centrele şi dacă e posibil, să participăm la câteva lecţii;
  • Important este şi comportamentul profesrului (instructorului);
  • Ar trebui să evitaţi superficialitatea, exprimată prin sintagma „totuş sunt copii” (în final achiziiţiile copiilor ar putea fi nule, deoarece ei doar s-au distrat) dar şi profesionalismul exagerat, care are ca scop de a transforma cu orice preţ, copilul într-un mic geniu ( pe lângă faptul că micuţul va fi extenuat , ar putea să fie privat de bucuria învăţării, existând riscul ca telentul său să fie sufocat de la naştere).

 

Cum alegem „şcoala de muzică” şi instrumentul?

 

  • Dacă vrem să reglăm simţul ritmului şi urechea muzicală putem înscrie copilul la un curs la care pur şi simplu se joacă cu muzica  (cu lecţii colective pt copii de 4-6 ani cu diverse activităţi ca interpretare vocală, mişcare pe muzică, interpretare la orgă, etc. dar mereu cu acelaşi final esenţial – distracţia).
  • Dacă însă doriţi să implicaţi copilul într-un studiu serios al unui intrument, acest lucru este unic, necesită raport individual cu profesorul (înainte de a primi copilul îndrumătorul îi avertizează pe părinţi şi copii că muzica este o sarcină zilnică ce nu se potriveşte cu alte activităţi (polo, cercetaşi, etc.), este nevoie de muncă asiduă);
  • Unele instrumente sunt interzise sub o anumită vârstă. Trompeta şi toate alămurile (trombonul, tuba, cornul), de exemplu, vor fi studiate doar când cutia toracică  este dezvoltată şi capacitatea respiratorie  este ca şi a unui adult, adică  nu înaite de 12 ani (De asemenea şi pt flaut, clarinet, oboi şi saxofon). Fac excepţie flauto dolce, care nu necesită multă presiune, şi care poate fi studiat începând cu vârsta de 6 ani, şi piculina, la care se poate cânta de la 9 ani.
  • Studierea contrabasului începe de la 14 ani (din cauza înălţimii), iar canto pentru solişti poate începe când vocea e bine formaţă în registrul adult, adică după 16, 17 ani.
  • Copiii mici pot în schimb, să  studieze la vioară, violoncel, violă, chitară, harpă, pian, care există şi de dimensiuni miniaturale, pe care pot exersa chiar copiii de 3 ani prin metoda Suzuki.
  • Înainte de a alege este important ca  micuţul să cunoască mai multe intrumente; copiii pot privi şi chiar atinge diferite tipuri de instrumente şi ar fi bine să asculte, să vadă câteva concerte, să vadă şi să audă intrumentele

 

Cum să alegeţi sportul potrivit şi sala de sport?

 

  • „Este mult mai util pentru un copil să cunoască toate posibilităţile de mişcare ale propiului corp decât să înveţe o anumită disciplină” (Bruno Lefebure)
  • „ de la 5 la 7 ani”, afirmă psihologii, „ un copil trebuie să realizeze activităţile motorii necesare nu doar pentru dezvoltarea fizică dar şi pentru evoluţia intelectului”
  • În primii ani de viaţă sportul ar trebui să fie: simetric (jocuri cu mingea, volei, minibaschet, polo în apă, fotbal, hochei), de grup şi distractiv
  • Pentru cei foarte mici este bine venit înotul. Înainte de a –l înscrie la curs asiguraţi-vă că instructorul îi lasă pe copii să se joace în apă şi nu este interesat doar să –i pună să înoate  bazin după bazin.
  • Până la vârsta de 6 ani copiii ar trebui lăsaţi să se joace liberi, să exploreze, să alerge şi să se oprească când vor, după ce merge la şcoală i se pot preda ceva ce nu a experimentat, va putea învăţa prin intermediul unor operaţiuni mintale complexe
  • Merită să orientaţi un copil timid spre un sport de echipă. Se va simţi mai sigur, vazând că poate contribui la obţinerea succesului comun
  • Fotbalul este indicat şi pentru un copil care nu iasă prea mult. Din moment ce se joacă în 11 responsabilitatea este proporţional distribuită, pot exista momente de pauză, cine nu se simte în stare să primească o pasă se poate retrage;
  • În minibascht ăn schimb, pentru că se joacă doar în 5, copilul are mai multe ocazii de a interacţiona cu mingea. Pe lângă solidaritatea echipei, acest sport poate dezvolta capacităţi logico-matematice, pentru că jucătorii sunt obligaţi să respecte schemele tactice indicate pe tăbliţa antrenorului.
  • Artele marţiale sunt sporturi foarte utile pentru că permit copilului să-şi descarce tensiunile învăţând, în schimb să le stăpânească şi să le neutralizeze;
  • Dacă un copil are dificultăţi motorii, se va simţi mai în largul său cu activităţi fizice care nu pun accentul pe perfecşiunea mişcărilor dar care-l distrează, cum ar fi bicicleta, patinele, minibaschetul.
  • Este recomandat, înainte de a înscrie copilul la un curs sportiv, să –l duceţi la un pediatru, care va face controlul necesar;

 

Învăţarea unei limbi străine. Cum se aleg cursurile?

 

  • Cu cât copilul va intra mai devreme în contact cu o limbă străină, cu atât o va considera mai uşor de învăţat;

 

  • Studiile au demonstrat că dacă vorbeşte mai multe limbi străine, copilul se descurcă mai bine la şcoală

 

  • În alegerea cursurilor ar fi bine ca
  • Profesorul să fie vorbitor nativ
  1. Metoda folosită ar trebui să fie „descoperirea” , ar fi o mare greşeală să pornească de la gramatică
  2. Un profesor bun este acela care organizează jocuri de grup mereu diferite, implicând toţi copiii şi încredinţându-le interpretarea unor personaje;
  3. Cântatul este mai folositor decât repetarea. Asta pentru că micuţul nu învaţă limba în mod abstract, ci se îndrăgosteşte de sunetul ei prin intermediul poveştilor, desenelor animate şi al cântecelor pentru copii.
  • După ce am ales un profesor bun, ne revine sarcina de a ţine viu interesul copiluluipentru noua limbă  ( să preparăm mâncări specifice, să ascultăm muzică originală în acea limbă împreună, să ne uităm la televizor când sunt imagini din acea ţară, să vizităm locuri sau să îl încurajăm să ţină legătura prin scrisori cu un copil străin
  • Când acasă se vorbesc două limbi este important
  1. Ca părinţii să se adreseze copilului mereu în limba lui maternă, cea în care se exprimă spontan, pentru a nu crea confuzii copilului
  2. După 3 ani pot începe explicaţiile şi copilul poate înţelege că aceleaşi lucruri pot fi spuse în două limbi diferite
  3. Chiar dacă va fi folosită cu precădere limba pe care copilul o va folosi în ţara în care trăieşte, e important să mereu momente în care să se folosească şi limba mai puţin vorbită

 

Găsiţi mai multe detalii în cartea „În loc de televizor” de Nessia Laniado, editura House of Guides

 

 

 

Voteaza

(2 voturi)

Comentarii(0)



Scris de
adventurekids
Data
10 ian. 2011
Vizionari
7320
★★★
2 voturi
Reclama 1 zona editabila
Reclama2_Detaliu_Articole