Pupăza din tei
Pu, pu, pu,
Strici mereu,
Somnul meu,
Pupăză din tei.
Las' că-am să te prind moţato
Şi te-oi întreba ce vrei,
Când ţi-oi smulge coada toată
Şi te-oi vinde pe cinci lei.
Pu, pu, pu,
Pu, pu, pu,
Chiar acu,
O să-ţi viu de hac!
Şi-ajungând la tei, căciula
Peste cuib capcan-o fac.
Şi-apoi, scotocind cu mâna,
Prind de gât puiul de drac.
Ha, ha, ha,
Vezi aşa,
Mi te-am prins,
Că de mult ţi-o coc!
Şi-ajungând la târg cu dânsa,
Printre lume îmi fac loc,
Strigând cât mă ţine gura,
Să se-audă-n iarmaroc:
Negustor,
Pupezi vând!
Marfa mea-i
Blândă ca un miel.
Dar un moş cu barbă rară,
De unde-o fi fost de fel,
Îmi croi câteva beţe,
Luând pupăza cu el.
Ajutor!
Hai săriţi!
Hoţii, măi,
Pradă-un negustor.
Moşul însă, rupând sfoara,
Zvârle pupăza spre nor,
Şi dihania, voioasă,
O porni spre sat în zbor.
Astăzi iar,
Pu, pu, pu,
Ca un drac,
Sus în tei la noi!
Poţi să cânţi de-acum, spurcat-o
Până-n veacul de apoi!
Nu mai fac negustorie
Cu moţate de-alde voi.
Comentarii(0)
